Comments on: Stereotipul parental

By: valerika

valerika — Sat, 13 Mar 2010 14:40:07 +0000

@Ceziceu, da da eu am inteles ce ai in vedere; stii ca sint multi parinti care-si organizeaza viata proprie “cu ajutorul” copiilor sai; la acest capitiol – parinti divortati: aici-manipularea cu copii. Eu nz generalizez. Sint anumite cazuri. Eu personal nu simt obligata sa vin la parinti; cu toate ca sint departe de ei, aceasta distanta ne face sa fim mai aproape – comunicam in fiecare zi (internet, telefon). Am devenit prieteni buni. Iar ei la rindul lor se confrunta cu ceea ce e normal: “singuratatea” fara copii – pentru ca copiii au parasit cuibul, si nici de nepoti nu pot sa se bucure, acestea nu-s alaturi… Asa-i viata. Implinirea e in tine insuti, in launtricul tau si nu in ceea ce te inconjoara. Lumea inconjuratoare poate sa te sprijine. Iar puterea o cauti in tine. (eu cu filosofia mea mare )

By: Ceziceu

Ceziceu — Thu, 04 Mar 2010 19:01:48 +0000

@valerika, ap normal, femeia e vinovata de tot raul!!! daca nu ea, eram in rai. DA straniu ca se uita ca tot prin femeie ajungem acolo

By: Ceziceu

Ceziceu — Thu, 04 Mar 2010 18:59:44 +0000

@valerika, manipularea cu o soarta de om e o absurditate, dar nu si pentru parinti. Daca ai educat un om bun, el o sa iti vina fara a se simti obligat

By: valerika

valerika — Wed, 03 Mar 2010 22:53:44 +0000

@dumitru, ar fi fost ideal!!

By: valerika

valerika — Wed, 03 Mar 2010 22:48:49 +0000

@kapa, interesant, caci totusi urmariti si faceti comentariile la postare..
propozitia Dra de mai sus a contribuit ca lumea sa devina mai BUNA??

By: valerika

valerika — Wed, 03 Mar 2010 22:41:49 +0000

@Ceziceu, “..barbatii ar fi mai responsabili ca sa nu lase insarcinate pe cine nu vor” – utopie поскольку в нашем хорошо устроенном мире рискует только женщина
in rest esti bravo

By: valerika

valerika — Wed, 03 Mar 2010 22:23:25 +0000

@sintetic, “..Cand o sa vezi un barbat frumos…” lucrurile treb´sa fie articulate corect – cand o sa IUBESTI un barbat (frumos sau nu – treaba ta subiectiva). Insa nici atunci nu poti sa modelezi in cap – cum oare o sa fie copilul meu?.. el inca nu exista!! aluzii, iluzii.. femeia inca nu a nascut si deja isi inchipuie.. cum.. ochii.. nasul.. si daca se naste cu handicap? nu ma tem de ceea ce zic – lucrez cu contingentul respectiv – cite s-au dezis de acesti copii?? Acestea sa stea “cu privirea in pamant”. Multa intelepciune si dragoste tuturor!