In acea seara, 5 ani in urma, toamna tarzie, mama ne-a rasfatat – ne-a adus fiecaruia prajitura sa preferata, care , pentru mine si tata era una si aceeasi, sigur, semanam in multe privinte. Ne uitam la stiri papand-o apoi eu m-am asezat la masa citind in continuare “Razboi si Pace” de Tolstoy. Am dat peste un pasaj care m-a impresionat mult si, fiind in perioada adolescentina de colectie a citatelor, am apucat sa o scriu in carnetelul special. O traducere bruta din rusa:
“…Pic cate un pic, neobservat, toate chipurile incep a disparea si toate astea se inlocuiesc cu o problema majora – a usei. El se ridica si merge catre ea ca sa o inchida. De la faptul daca va reusi sa o inchida sau nu depinde totul. El merge, se grabeste, dar picioarele lui nu se misca si el intelege ca nu va reusi sa o inchida, dar totusi, dureros isi incordeaza muschii. O frica strasnica il cuprinde. Aceasta este frica moartii: e dupa usa estea ea. Dar in acelasi timp ce el, neputincios se taraie catre usa, acel ceva, strasnic, de pe cealalta parte a usei, se misca furios catre el, se zbate la usa si el trebuie sa preintimpine asta. La usa, el, incordnd toate puterile, se apuca sa o inchida la cheie; el nu reuseste, dar cel putin incearca sa o tina inchisa ; dar puterile ii sunt slabe, si, impinsa de puteri neumane, usa se deschide si iar se inchide. Ea a intrat si ea e moartea. Si contele Andrei a murit.”
… iar in cateva ore tatal meu a facut stop cardiac. In timp ce mama plangand fugea disperata pe la vecini cautand ajutor, eu mi-am adus aminte subit de toate metodele de resuscitare. Incercam sa inchid usa si nu am reusit… Tata a murit in bratele mele…
Ironic, isn’t it? “Interesantul” abia urma sa apara – razboiul fara de pace..
Au venit niste rude mai aproape de noi ca sa pazeasca mortul. Una dintre femei m-a indeamnat sa matur un pic prin casa. Eu merg automat sa fac asta cand brusc o alta matusa incepe sa ma mustre “Y:De ce maturi?” ,”Eu:Pai asa mi-a zis X”, “Y:Nu se poate de maturat cu mortii in casa”, “Eu:De ce?”, “Y:Ii maturi sufletul”. “X:Ce indrugi, se poate”. Si asa a au inceput o certa de vreo juma de ora in timp ce eu, socata de cele nu demult intamplate, stateam in mijlocul camerei singurica tremurand de frig si frica.. S-au certat si pe seama de mi se permite sau nu sa ma spal, caci eram in perioada “intima”. Au decis ca nu mi se poate. Eu nu am rezistat si am mers impotriva lor. Cui ii pasa de mine, de starea mea de soc? Traditiile is mai importante…
.
Au fost o duzina de certuri pe seama traditiilor. Cati colaci tre de pomana, ce pomane treb, cate servete si de care, de astupat sau nu oglinzile, unde de pus crucea in casa, de pazit sau nu legatura, cine sa o pazeasca… Mama doar facea ce i se zicea, iar eu priveam buimaca la toate astea… Care protest cand ti-a murit cineva drag?
.
Obosita de atatea evenimente, a doua zi am incercat sa adorm. Am fost scuturata din somn “Fato, tre sa il veghezi trei zile!!”. Am tramas treaza, obosita, cu ochii umflati, stresata, socata inca, cu inceput de depresie si neavand nicio putere sa plang ca sa ma eliberez… Daca as fi vazut facand asa ceva cu un copil, as palmui femeia aia..
.
Cand toate erau deja prigatite, trebuia ales cimitirul. Noroc ca avem langa noi o bisericuta. Dar surpriza, preotul NU A VRUT SA IL PRIMEASCA PE TATA. Motivul: Ca nu am frecventat destul de des pe cat era “nevoie”… Asa ca va pare cunoscuta situatia? Dar tata era crestin, dar ce ii pasa preotului. Muschiu’ lui nu a vrut si a trebuit sa cautam un alt cimitir. Am gasit totusi un alt loc. Preotul ne-a permis, dar contra unei “donatii“. Nu prea am avut de ales, timpul ne presa.
,
Cand am vrut sa intru in biserica pentru a asista la ultima ceremonie inainte de al ingropa, toate matusile mi-au sarit in cap si nu m-au permis sa intru in biserica din cauza perioadei. Stateam singurica afara , in frig si ploaie [era noiembrie]… urmarita de cativa barbati curiosi care ieseau din biserica ca sa fumeze. Aruncau tigara si intrau inapoi. Pana la urma cineva a spus totusi sa intru, ca deh, in biserica nu or sa se incumete ceva cineva sa imi zica. Nu am vrut, dezgustul deja ma umplea.
.
Barfa era la ea acasa. Priviri in jur si vorbe de la neamuri “Ce cimitir urat, nu au putut sa aleaga altul mai bun?”. “Ce loc aiurea, trebuia mai la centru, ce parca…”, “Da popa aista…”, “De ce nu plange vaduva?” , “Da Ion si-o luat masina? Da de unde bani?”… Apoi tin minte bine cum se apropie un neam de mine si ma intreaba “Mama ta e alcoolica?” , “Nu e, de unde ati luat-o????”, “Aaa, ap eu ma uitam ca e asa rosie la fata si ma intrebam doar, intrebarea vina n-are”. Bai, omule, dar ca mama era plansa de durere nu ti-a venit in cap??? Apoi, senzationalul, toate matusile barfitoare si specialiste in ale mortilor s-au dovedit a fi bocitoare… Sacrul a fost profanat , devastat…
.
Atunci crestinismul ca religie din mine a murit. Nu am putut intelege nici logic, nici spiritual tote cele ce am vazut si am simtit. Moartea , ca fenomen, a servit unor oamenilor ca metoda de promovare a sinelui [s-au gasit destui lideri care sa o conduca pe mama], ca o metoda de comunicare cu neamurile [sa discutam cat de mult ne e dor de tata in comaparatie cu altii, a se citi barfa], ca metoda de inavutie [ne-au fost furate unele lucruri] si sa promoveze pseudo-evlavia prin traditii pagane de tipul banilor in buzunarul mortului…
Se zice ca religia pe multi i-a ajutat in momente dificile. Nu e adevarat, cel putin pentru mine. Ori ca prea multi inteleg si perceptia gresit si eu vad din ce im ce mai crestini violenti la propiriu si figurat. Amenintarile si judecata sunt ceva obisnuite. Unde au disparut valorile crestinesti?
Ioan 8:7
“Cel fără de păcat dintre voi să arunce cel dintâi piatra”Efeseni 4:2
“Cu toată smerenia şi blândeţea, cu îndelungă-răbdare, îngăduindu-vă unii pe alţii în iubire”Matei 7:1-3
“Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi. Căci cu judecata cu care judecaţi, veţi fi judecaţi, şi cu măsura cu care măsuraţi, vi se va măsura. De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, şi bârna din ochiul tău nu o iei în seamă?”Solomon 1
“Până când, proştilor, veţi iubi prostia? Până când, nebunilor, veţi iubi nebunia? Şi voi, neştiutorilor, până când veţi urî ştiinţa?”
Un oarecare crestin imi poate spune “In timpuri grele, poate fi aplicata orice metoda. Lumea nu mai e cum era, diavolul e peste tot. Trebuie sa aparam valorile” . Daca oamenii parasesc biserica asta nu e din cauza pacatoseniei omului, ci doar din motivul ca biserica nu mai are puterea de a oferi ceea ce are nevoie biserica. Inclusiv bunatate, smirenie si intelegere. Nu dogme, ci omenie…
Psalm 119:3
“Ce se va da ţie şi ce vei câştiga de la limba vicleană?”Efeseni 4:2
“Cu toată smerenia şi blândeţea, cu îndelungă-răbdare, îngăduindu-vă unii pe alţii în iubire”Psalm 119:3
“Ce se va da ţie şi ce vei câştiga de la limba vicleană?”Efeseni 4:2
“Cu toată smerenia şi blândeţea, cu îndelungă-răbdare, îngăduindu-vă unii pe alţii în iubire”
pics: http://hrenovina.net/5773
Home
36 Comments
Imi pare foarte rau pt ca l-ai pierdut pe tata :(
Eu imi aduc aminte de inmormitarea lui bunelu”, aceleasi chestii – doar mai soft totusi.
Imi mai aduc aminte de o vecina ce-l bocea :”scoala cumatre Ioane si toarna un pahar cu jin”… :-/
@Victoria*, aha, in 3 zile rezerva noastra de vin de 200l a fost uscata cu multa placere.. :perete:
ceziceu
primul rand e de tacere. alaturi de tine.
apoi, conteaza tare mult sa facem diferenta dintre religie ca institutie si religiozitate ca stare. in 92 am scris pe biblie Dumnezeu a murit (teribilism de anul II filosofie). acum imi pare rau. dar nu am sters inca inscriptia.
nu cred ca ne putem raporta la sacru, ca si categorie prin ochelari bisericesti si de bocitoare. religiozitatea este stare naturala, in rest – cultura. si putem alege.
ca intotdeauna.
@angela,
“Dumnezeu a murit”, știi ce înseamnă această frază? Am în vedere nu sensul direct, ci cel alegoric. Și dacă știi, atunci de ce încerci să reabilitezi religia?
@The Good Cat,
:)
incerc sa reabilitez religia?
sau mai degraba sentimentul de religiozitate?
curele de cultura nu ma intereseaza.
@The Good Cat, ce inseamna aceasta fraza?
@Lupul sur,
E de Nietzsche, din cartea So spracht Zaratustra.
Sensul ei e că religia/biserica/spiritualitatea/dumnezeu nu mai sunt în stare să-și îndeplinească funcțiile, adică nu mai pot dicta moralul, nu mai pot explica lumea, nu mai pot dărui speranță, nu mai pot lecui frica etc etc adică omenirea(mă rog, până când doar o parte a ei) a ajuns la un nivel de dezvoltare unde dumnezeu nu mai are sens. Gândirea umană a evoluat, iar conceptul despre dumnezeu nu
@The Good Cat, multumesc, pisoiule
Condoleanțele mele…
:bear hug: x 100
Draga Olga, daca ar avea mai multi curajul asta de a spune lucurile adevarate, care dor, poate nu s-ar mai inghesui preacuviosii sa dea cu orice ocazie lectii de viata, morala, identitate nationala si mai stiu eu ce!
In cazul meu, cand a murit bunicul, popa a refuzat sa-l inmormanteze ca deh, era “comunist” (fusese toata viata prof de matematica in sat, deci “rationalist periculos”…). In cele 3 zile de veghe, mama a trebuit sa plateasca o gramada de bani pentru nush ce slujbe “speciale” ca sa fie mortul mai acceptabil pentru popa. A facut-o doar de gura satului si a familiei, ca altfel nu si-ar fi putut ingropa tatal in cimitir… ultimul santaj, foarte eficace! :rosu:
Da-i dracului pe toti!
P.S. 99% muieri proaste si frustrate… Ai observat ca tagma noastra femeiasca este cea care umple bisericile si iti tot da in cap cu traditiile si superstitiile? De ce oare?
@adorabelle,
pentru ca ele is patratoarele de traditii ,continuatoare de prostie, dezvoltatoarele de complexe masculine, crescatoare de papa-lapte din prea multa maternitate, distrugatoare de ambitii feminine, jaluitoare pe porci … Dar avem cu ce sa ne mandrim – avem 8 martie !!! :perete:
imi pare rau. astea sunt cele mai dureroase momente, pe care nu le poti uita niciodata. Eu imi amintesc perfect moartea bunicului, aveam vreo 12 ani… nu pot sa uit panica ce-am simtit-o cand l-am vazut fara suflare, iar pe bunica mea, plina de disperare.
Dragă Olga, îmi pare nespus de rău că ai trecut prin asta. Cred că e ceva supraomenesc să treci peste durerea pierderii unuia dintre părinți. Ai avut mult curaj să scrii asta aici.
Eu una merg la biserică destul de des ultima vreme, și faca sta cu cea mai mare placere pentru că am găsit însfârșit acea biserică unde este Dumnezeu, unde preotul e bun și nu suduie, unde preotul iti multumeste cu ochii inlacramati pentru orice pomana. Sa stii că situatia despre care vorbesti aici e reala, oamenii intradevar au tendinta sa strice tot cei frumos, inclusiv religia. Dumnezeu exista si nu lasa oamenii limitati si inculti sa ti strice această viziune. Vino cu mine odata la biserica unde merg si ai sa te convingi ca crestinismul adevarat inseamna dragoste. Mi-ar placea mult sa ti arat si aceasta parte. Apropo sa stii ca majoritatea bisericilor din chisinau nu mai sunt casa Domnului, pentru ca preotii s-au stricat din dorinta de a avea bani. Cei care dojenesc asa cum au facut-o matusile tale deja se vede ca nu sunt cu Dumnezeu. Il tii minte pe profesorul Trandafir? care dojenea cu atata dragoste? asa trebuie sa fie si un preot bun :rose:
@cosânzeana, intodeauna voi fi bucuroasa de oameni buni, independent de apartenenta sa religioasa. Mai intru si eu in biserici, o fac pentru suflet. Ma asez pe scaun [daca nu ma bungheste urat vreo babuta], ascult slujba, privesc icoanele, incerc sa le inteleg, meditez… Linisteste. Dar nu cumpar lumanari din biserica, nu comand pomeniri, nu pup idolii, mi se par chestii ce depaseste spiritualitatea bisericii… :negative:
@Ceziceu, eu merg la Sf. Dumitru de la Botanica, e un Parinte acolo, Pavel, merită ascultat. Mergi într-o zi de sărbătoare din timpul săptămânii, că Duminica e plin, și ai să simți diferența. Plus la asta aici prețurile sunt mici, atât cât îi trebuie bisericii să existe. Să scrii numele la procomedie, care e una dintre cele mai puternice slujbe, e 2 lei de nume, mi se pare omenesc prețul ;)
imi vine greu sa vorbesc ceva despre religie, biserica pentru mine e doar un obicei transmis de la stramosii mei, si simt ca ma desprind de biserica si si mai mult, si parca regret si parca nu. Desprinderea de la un om apropiat e dureroasa, insa asta e viata, ne luam in miini si mergem mai departe cu gindul ca totul va fi bine, avem scopuri de realizat pe acest pamint si preluam tot ce avem mai bun de la parinti. (-;
@neagaoleg, e dureros anume din acel punct de vedere ca, cand am avut cea mai mare nevoi, oamenii apropiati nu ne-au sustinunt, si-au batut joc de durerea noastra . Au trecut 5 ani si tot nu pot uita, iar eu nu sunt o fire suparacioasa… iti dai seama?
@Ceziceu, indiferenta celor ce nu te-au sustinut nu e problema ta ci a lor, important sa demonstram ca noi nu sintem indiferenti de ceea ce se intimpla in jurul nostru, eu sper ca bloggeri sint cei mai rationali indivizi si vor stapini terra in viitorul apropiat :scratch:
wow
Trist.
Te admir pentru curajul pe care l-ai avut de a vorbi despre asemenea lucruri.
@angela, pe dumnezeu l-am recuperat totusi, dar ca substanta spirituala si nu dogmatica de apartenenta la un club de adevarati. Dumnezeul meu e umanist, universal…
Multumesc tuturor. :heart: Am ezitat mult in a publica sau nu acest articol. Mi se zbate inima de fiecare data cand imi amintesc ca totusi l-am publicat.Am facut-o sa ma eliberez de amintiri, sa ma impac cu amintirile mele, 5 ani si inca ma mai doare, cu toata firea mea nesuparacioasa si uituca.
Si, de asemeanea, fiti atenti cu cei ce trec prin momente grele. Unii pot sa planga, altii doar sa taca, unii sa fuga…fiti rabdatori, nu ii parasiti
Cutremurator articol. Cel mai tare ma intristeaza in astfel de momente ca nu prea se gaseste un suflet cald si intelegator ca sa se apropie de cei care sufera mai mult (de regula is copii, mult mai sensibili ca maturii). Din cauza comportamentului salbatic si ilogic avem o gramada de tineri care se dau in secte, devenind vulnerabili si pierzand orice incredere si sprijin in rude.
Tocmai de asta rudele mele se tem de mine ca de dracu :diablo: Asa le trebe’ :daaa: Mare bucurie pe capul meu numai cand ma gandesc ca nici unul n-o sa poata sa vina la inmormantarea si mormantul meu. Ar trebui sa-si faca viza pentru “onoarea” asta si au oi avea grija sa nu fie nici anuntati, nici invitati :smoke:
P.S. Olga, eu ma bucur pentru tine ca incercarea asta te-a facut mai matura in gandire. Desigur ca pretul a fost mare. Eu inca trebuie sa platesc…
Daca e sa stau sa ma gandesc bine… e undeva cel mai zguduitor text pe care l-am citit in ultimul timp. Si chiar ma straduiesc sa mai citesc cate ceva in afara de articole sportive si cateva bloguri de calitate. In rest… :mail:
1. Aveam undeva pe un raft prafuit in adancul inimii un articol despre decesul lu’ sora’mea de acu’s 3 ani (in februarie 2010). Citind randurile tale, imi dau seama ca acum sunt obligat sa tac. Nu am dreptul la replica si nu pot sa apar cu untext replica. Asta ca printre altele.
Pierderea a cineva apropiat este foarte dura si nu pot sa-i privesc pe cei din jur care sar cu condoleante. Cand iti moare cineva din familie, nu se compara cu nimic. As prefera sa raman fara bunici care oricum is batrani si o sa moara decat sa raman fara membrii familiei. Cuvantul dureros nu poate exprima starea de care esti cuprins atunci… la cateva zile dupa aia m.am regasit si am scris o nuvela, dar care nu a fost inteleasa de nimeni. Zilele astea revin asupra ei.
2. Tin sa te contrazic in privinta pierderii religiei, or ceea ce ai zis tu (orin acest articol imi interzici sa revin cu un articol pregatit de ceva vreme despre “Mortul la moldoveni”, dar astept sa se racoreasca asta al tau si oricum il public, ca sa nu zic ca mi-ai mai amintit cate ceva :) ). Te contrazic pt faptul ca imi pare ca ai confundat interpretarea proasta a mintii de rand a muritorului din coarnele plugului a cuvantului divin. Am citit in unul din comentarii ca cineva te indeamna sa mergi la cutare biserica. Fa-o! Si o sa vezi ca exista biserici si exista adunaturi de oameni. Exista faclii ale credintei si exista haos si raceala si intuneric. Pentru ca babele te-au discutat in biserica nu inseamna ca Dumnezeu nu exista! Stalin a omorat 20 mln de oameni si DUmnezeu a existat, la fel cum exista si atunci cand Fiul Sau a fost rastignit pe cruce. Nu poti sa condamni divinitatea pentru prostia umana. Da, se spune ca singura greseala a Lui Dumnezeu este ca a creat omul, dar nu trebuie sa generalizam in alte contexte.
“Cresinismul din mine ca religie a murit”
Nu a murit! Ori iti doresti tu sa moara, ori tu te ascunzi de el! Barfitoarele din jurul bisericii si barbatii care ieseau afara sa fumeze nu sunt crestini! Si asta e partea nasoala… daca tatal tau era sa fie inmormantat de niste calugari in ceva manastire, unde ai fi fost numai tu si mama, alta ar fi fost situatia!
Soacra Mica il numeste “comportament salbatic”. E cam pe aproape de adevar. Pentru ca uneori se apropie de limitele animalice. In sensul moral al expresiei. Si nu imi ajung cuvinte sa descriu una sau alta situatie, fiecare a trecut prin asa ceva. De aia Sfintii Parinti fugeau in pustiu… pentru ca acolo nu era cine sa-i intrebe “Mama ta e alcoolica?”
Respectele si condoleantele mele! 5 ani niciodata nu e mult.
De ce pe blogu asta, dupa ce comentez io, nu mai comenteaza nimeni? :perete: :wacko: :mucos: atata ghinion aduc io?
@NeaGoe, eu de multe ori m-am apucat sa iti raspund si .. iata. Nu ai dreptate cand zici ca povestea ta nu are drept de cuvant, oricare poveste o are. Scrie daca crezi ca ai ce spune, si ai, te va elibera, un secret zis nu mai e secret si astfel incerci si incepi a respira. Scrie, cuvintele au dar de a lecui .
Religia.. am pierdut-o atunci. M-m declarat contra crestinismului, m-am facut atee, dar .. am revenit la spiritualitate. Am pierdut notiunea de religie, de apartenenta la o casta anume. Bunatatea e universala si nu conteaza de e condusa de Isus, Buddha sau Mohamed… Credinta e importanta si nu dogmele inventate de oameni. Astfel, eu cred si asta e :heart:
@Ceziceu,
gresesti. e mare diferenta intre Isus Hristos si ceilalti 2. Cel dintai e viu. ceilalti doi sunt morti. tu ai nevoie de un salvator viu, nu de unul mort.
plus ca toate obiceiurile astea enumerate de tine si de ceilalti…sunt inventii umane. si din pacate multe femei isi impun parerile altora, ca si cum nu ai avea dreptul sa alegi tu singura daca poti intra in biserica sau nu, daca poti face dush sau nu. peste tot sunt astfel de persoane.
citeste Biblia si roaga te
Condoleante………………..
………………
Imi pare rau pentru pierderea pe care ai suferit-o atunci! Ne-ai prezentat foarte expresiv si miscator o situatie prin care am trecut multi dintre noi, la diferite varste.
Totusi, crestinismul din tine nu era deloc sanatos de a ajuns sa moara odata cu tragedia tatalui tau. Probabil nu ai fost foarte atenta la aberatiile ritualurilor care de cele mai multe ori nu au legatura directa cu dogma ortodoxa oficiala. Mai degraba sunt niste cutume stravechi perpetuate de niste primitivi care traiesc intr-o lume populata de spirite si ingeri pe care trebuie sa-i mituim prin ritualuri pentru a conspira pe mai departe la binele nostru.
A propos, pe la tara prin Oltenia, cand se face parastasul unui barbat, se da pomana si obiecte de igiena personala, inclusiv oglinjoara pentru a putea mortu’ sa se oglindeasca in timp ce se barbiereste. Atentie!!! Nu orice tip de oglinjoara este acceptat ci doar din acelea cu suport pe care le poate omu’ rezema pe o suprafata plana?!? Inutil de precizat ce fete au facut satenii cand i-am intrebat foarte senin daca si cat de repede creste barba in viata de dupa moarte.
Viziteaza-mi blogul daca ai chef de niste filmulete amuzante pe tema crestinismului.
@Oti, multumesc pentru vizita. O fi sau nu crestinismul in mine sanatos sau nu, nu mai stiu si chiar nu mai conteaza. Conteaza omul si daca el se ascunde dupa paravanul credintei comportanduse astfel, eu zic ca religia nu e buna de permite asa ipocrizii. Anyway, cum am zis mai sus, am redobandit credinta :bye:
traditiile, ca si tara…
ceziceu, nu stiu ce sa zic, m-au trecut fiori.
Ma gindesc ca in acea situatie ai avut tot dreptul sa te revolti impotriva acelor exagerari. Peste ani insa..imi pare ca ai confundat ritualurile si interpretarea babeasca a cuvintului divin cu pozitia oficiala a Bisericii Ortodoxe.
Sunt doua lucruri diferite, iar in multe cazuri diametral opuse!
Cind mi-e bolnav trupul caut un doctor experimentat si bine recomandat de altii. Trebuie sa recunosc ca nici eu nu sunt “usa de biserica” si cind am dubii, intrebari, neclaritati, pentru suflet caut un preot sau calugar EXPERIMENTAT.
Tin minte ca la inmormantarea bunicii un om a aruncat un stergar in groapa cu chip sa-i foloseasca bunicii in viata viitoare. Indata ce a observat, preotul, ne-a dojenit si a spus ca NU este crestinesc (cu atit mai mult ortodox). Iar procedind CRESTINESTE ar fi ca cele bunuri mai bine sa le dai unui nevoias care s-ar putea folosi de ele. Adica sa jertfim ceva de la noi pentru mort. Intr-un fel, sa luam in circa pacatele mortului (atit cit ne permite dragostea noastra pentru persoana adormita).
p.s. Inger pazitor si sa te ajute Dumnezeu!
@Teodor, religia a murit, dar nu si respectul pentru oamenii intelepti, iar mie mi-i in cot de apartenenta religioasa a unui om bun. IOl respect si gata, cchiar de o fi buddist, crestin sau iehovist. Un om bun se simte si te va ajuta cu cuvinte sau fapte bune. Barfa si ipocrizia nu face fata bine nimanui si din pacate, prea multi astfel de oameni pentru o religie ce se vrea cea mai buna si dreapta…
Imi pare rau pentru ce ti s-a intamplat, e intr-adevar greu sa treci peste astfel de momente. Totusi sunt atatea lucruri ce nu sunt pe deplin intelese in lumea asta, iar uneori trebuie sa pierdem ceva foarte valoros pentru a putea porni pe drumul ce ne este rezervat fiecaruia. O lupta, cam asta este tot. O lupta cu tine, din tine, pentru tine in final. Religia, spiritualitatea, credinta nu moare in nimeni niciodata… e doar uitata din cauza durerii… si aici reincepe cautarea de sine. De multe ori te simti pierdut, stangaci, singur intre lumea asta ce nu gandeste decat material sau superficial. Conteaza mult pozitia ta in fata avalansei acesteia. De multe ori trebuie noi sa luam cuvantul cu indrazneala, sa invatam oamenii sa simta altfel, mai spiritual, mai bland, mai spre ceilalti. Conteaza mult sa daruim speranta in jurul nostru chiar in momentele in care pe noi aparent ne-am pierdut, chiar daca Dumnezeu momentan e in alte misiuni si suntem singuri.
Institutia Bisericii din ziua de azi din pacate nu mai are virtutea de a calauzii oamenii ci de a mai scoate cate un ban… cu toate astea nu trebuie sa il negam pe Dumnezeu pentru asta. Ce vina are El daca oamenii sunt lasi sau nu vad dincolo de asta. E decizia fiecaruia de a porni la drum, sa traiasca cum doreste. Noi ne alegem cum si sa nu fim tristi sau dezamagiti daca mai intalnim lucruri rele. Trebuie intelese in modul lor infim de a fi, sa luptam atat cat ne este in putinta sa schimbam unele, altele sa le acceptam.
Imi place mult cum ai povestit totul si sper sa fii bine. Sunt sigura ca toti cei care au postat raspunsuri sunt alaturi de tine. Nu esti singura. :rose:
imi pare rau pentru ca ti-ai pierdut tatal, Olga.
imi pare si mai rau ca nu s-a gasit nimeni sa te sustina, sa iti ofere compasiune si dragoste cind erau asa de necesare… imi pare rau pentru ca crestinii care au fost in jurul tau nu l-au reflectat pe Dumnezeul care te-a iubit atunci si te iubeste acum.
hug to you, girl
multumesc Elena :)