Ceziceu

Educația inclusivă a copiilor cu dizabilități

Ceziceu — Fri, 26 Apr 2013 12:33:14 +0000

Am scris cândva despre cât e greu să ai dizabilități, eși ignorat, nu ai metode normale de deplasare, ești discriminat pe motiv de invaliditate, nu ai susținere… Am fost invitată azi la o întâlnire cu blogheri și reprezentanții Ministerului Educației și Unicef la tema integrării copiilor cu dizabilități în educație. S-au discutat probleme legate de integrarea (multe din ele sunt expuse în linkul de mai sus), s-au împărtășit idei și experiențe personale. Se planifică în curând a fi lansate un set de materiale video care ar ajuta la informarea publicului, se dorește schimbare legislativă, voluntariat, informare psihologică. Mă bucur de inițiativă și nădajduiesc că vor fi rezultate.

Eu votez pentru această idee, căci asta ar perpetua schimbare pozitivă pentru toți cetățenii, independent de capacități, căci o națiune care dă dovadă de respect și grijă față de minorități, are respect și pentru majoritate. Ar fi un semn că noi, ca indivizi și societate, am trecut peste limita imediat personală și vedem, înțelegem lucrurile în ansamblu. Și că dorim mai multe, dar și suntem responsabili. Acceptarea și normalizarea persoanelor cu dizabilități demonstrează maturitate civică și culturală a unei națiuni. Asta tocmai nouă ne lipsește la moment…

Apropo, recent am aflat că troleibusele albastre sunt dotate cu pantă de urcare pentru dizabilități. Mă intreb oare de câte ori s-a folosit și de mai țin minte șoferii de ea, căci după felul cum opresc la stații, pantele alea s-ar strica de bordură. De rutieră nici nu mai pomenim:

Cerceluși hand-made

Ceziceu — Thu, 25 Apr 2013 10:59:44 +0000

Într-o vara de-al lui iunie sau iulie 2012 am hotărât să îmi fac super cercei din creioane colorate. Tutorial am găsit (încercați și voi, nu e greu), creioane ieftine tot, dar nu și o metodă eficientă de a le tăia – mi se părea ucigător de greu și plictisitor să le tai cu mâina. Dacă Arina nu era să îmi propună ajutorul tatălui său, un meșter bun in ale lemnului și posesor de ferăstrău electric, era să ramân cu idea în pod și urechile plictisite. Am unit piesele de creion și astfel în mod glorios și foarte hipsteros am obținut cerceii mult doriți (îi vedeți mai jos). De atunci nu duc lipsă de atenție când îi port.

Azi o fetiță de vreo 7 ani îmi vede urechile decorate și tot își inghiontește mămica cu întrebărea:

- Astea sunt creioane adevarate???? Creioane-creioane? De alea de desenat? Mama, astea-s creioane?

Astfel cum curiozitatea îi era ignorată, a trebuit să îi confirm personal. Câtă mirare drăguță, hihi.

- Mama, pot să am și eu așa cercei?

- Nu, e prea devreme pentru tine.

- De ce?

- Pentru că așa cercei poartă doar maturii!

—

Iată așa dispoziția mea de primăvară a crescut 200%. Un alt proiect al meu ar fi să fac un tricou cu imprimeu cosmic. Am tricoul, am vopsele, am instrumente, am și prea multă lene. Și să mai fac un post de ascuțit unghiile pentru motanul meu. Planuri, planuri…

Curiozitate religioasă

Ceziceu — Tue, 16 Apr 2013 14:39:43 +0000

Treceam azi cu troleibusul 4 pe lângă Spitalul de Urgența. În timp ce eu curioasă priveam crucea și monumentele de lemn de pe lânga el la uzură meteorologică, un tânăr de lângă mine își face cruce. Nimic deosebit pe lânga faptul că bărbații mai rar fac așa gesturi. Ok, mergem toți impreună în direcția Universități Testemițanu pe lângă o biserică părăsită decorată cu cruci enorme din piatră pe pereți frontali. Curios, băiatul a ignorat-o. Ce ironic,tocmai am observat selecție naturală religioasă!

Apropo, am observat deseori că unii oameni iși fac cruce la obiecte religioase vestite, dar nu și la cele micuțe. Ignoranță? Instinct gregar de a corespunde modei religioase? Ipocrizie chiar?

img

Ignorarea oamenilor cu dizabilitati

Ceziceu — Tue, 13 Nov 2012 20:38:38 +0000

La lectiile de soferie, cea mai mare frica o trageam cand trebuiam sa intru in traficul de la cercuri. Nu aveam inca instinctul mainii sa schimb rapid viteza si sa inteleg cand sa intru in miscare. Acum prefer bicicleta, dar oricum evit cercurile, caci au ramas la fel de stresante – trebuie sa merg la maxima viteza si sub unghi ceea ce e periculor. Dar totusi nu se compara cu frica pe care am tras-o azi pentru un alt om.

Iesisem azi seara de la fitness (ironic) si am vazut de la distanta un barbat pe scaun cu roti care se deplasa incet-incet la marginea cercului de la Flacara, trecand de 2 intersectii. Traficul era destul de intens si el a trecut printre toate acele masini , miscand manual rotile. Era deja intuneric si scaunul sau lui nu avea reflectoare. Chiar si iluminat de automobile abia se observa (avem un oras parsiv iluminat), dar totusi soferii au incetinit si i-au dat prioritate, desi au trebuit sa astepte ceva timp. Dupa ce a trecut de traficul intens de masini, s-a oprit langa trotuar si a tras un fum. Apoi, cred ca a continuat sa mearga mai departe…

Iata la ce duce lipsa de pante de trecere de la drum trotuare. Oamenii trebuie sa intri in situatii periculoase doar pentru a se deplasa…

Am avut 2 studenti cu dizabilitati. Unul din ei era mereu dus in spate dintr-un cabinet in altul de catre un coleg al sau caci nu avea un instrument de sustinere si multe lectii se faceau la etajul 2 al cladirii negandite pentru alt tip ne studenti. Altul avea scaun pe rotile si desigur se limita la etajul 1.Tot el a lipsit de la lectii aproape intreaga iarna din cauza ca drumurile noastre, dificile chiar si pentru soferi sanatosi, era imposibila pentru el. Si mai este un student in colegiu, care , desi se poate deplasa, o face foarte greu. Mama sa, la inceputul anului de studi,i aproape la fiecare pereche il ajuta sa ridice si sa coboare scarile. Cat era el la lectii, ea statea pe coridoare si il astepta. O facea aproape zilnic timp de cateva luni. Sper ca avea un tata care sa ii ajute , caci la noi mai rar gasesti part-time job…

Traim intr-o societate care creaza un cerc vicios – nu crem conditii pentru cei cu nevoi mai speciale, ei nu pot deplasa, ceea ce ii face invizibili, ceea ce duce la ignorarea/uitarea crearii conditiilor speciale, care ii lasa pe oameni imobilizati, s.a, s.a , s.a…

Apropo, cladirea de pe Puskin, in care se fac pasapoartele si alte acte, recent i s-au facut reparatii. Are pante la intrare? Doar niste piste pentru carucioare la aproape 45 grade inaltime, deci imposibil de cucerit de unul singurel si foarte dificil ajutat de cineva… Daca nici o cladire guvernamentala nu face nimic pentru acesti oameni,de ce samai reactioneze oamenii obisnuiti. Rusine!

PS. Inca o idee despre trotuare dificile – zilele astea am vazut o mama ducand caruciorul cu copilul sau pe marginea drumului, caci el e mai neted decat trotuarul si nu se intrerupe la fiecare 100 metri… Deci problema lipsei de pante la trotuare, scari si transport public nu se reflecta doar asupra oamenilor cu dizabilitati, dar si asupra mamelor cu carucioare!

Pante comode pentru persoane cu dificultati de miscare si mame cu carucioare

Irationalitatea noastra politica cea de toate zilelele

Ceziceu — Wed, 07 Nov 2012 14:05:28 +0000

You, my reader, are not so smart. Cat de mare nu ti-ar fi IQ, esti cel mai usor amagit de propriul creier. Suntem plini de erori logice, caracteristici psihologice deviante care ne induc la alegeri si reflexii eronate. Avem parere prea buna despre noi pentru a ne pune judecata la indoiala. Sa luam, ca exemplu, alegerea unui candidat in presedentie…

Ai credea ca alegerea ta e determinate de analize profunde ale activitatii sociale ale candidatului, al programei sale politice si rolului sau in partid/guvern. Desi nu neg ca exista astfel de persone, majoritatea oamenilor isi bazeaza alegerea candidatilor pe altceva decat ratiune.

Intr-o lume crescuta pe televiziune, internet si Angry Birds, impresia, imaginea noastra are importanta evidenta. Am capatat atentie scazuta la detalii, dar una puternica la distractii. Am devenit foarte vizuali si usor susceptibili. Ne prindem bine la postere, video clipuri, muzica si mai ales atacuri “amuzante” asupra ceiluilat candidat. Cu cat mai scurt mesajul ,cu atat mai bine. Campaniile politice se fac in stil de publicitate: imagini frumoase si sloganuri impresionante. Apelul la emotii si sentimentele patriotice sunt un must-do. Cartile nu se citesc si datele nu se analizeaza tocmai caci ele incalca “legea” usurintei consumului de informatie. Cum zice Neil Postman in Amusing Ourselves to Death, oamenii au devenit prea superficiali in perceptii si analize. Citat din carte:

What Orwell feared were those who would ban books. What Huxley feared was that there would be no reason to ban a book, for there would be no one who wanted to read one.

Orwell feared those who would deprive us of information. Huxley feared those who would give us so much that we would be reduced to passivity and egoism.

Orwell feared that the truth would be concealed from us. Huxley feared the truth would be drowned in a sea of irrelevance.

Orwell feared we would become a captive culture. Huxley feared we would become a trivial culture, preoccupied with some equivalent of the feelies, the orgy porgy, and the centrifugal bumblepuppy

Distractivul e indicator al calitatii si popularitatii materialului mass-media. Gamification, concept de ceva vreme, are la baza idea de a transforma invatarea intr-un joc ca rezultat al interesului scazut al elevilor de formatul “plictisitor” de a lucra individual, indelungat , concentrat asupra unei idei. Profesorii trebuie sa fie actori ca sa tina elevii interesati in lectii. Politicienii sunt si ei astfel: intotdeaun prezenti, facand parte la diferite showuri, dand declaratii, facand linii directe cu populatia, facand lucruri “cool” ca diferite activitati sportive, dansuri, cantand, etc. Un politician bun e unul “entertaining”, caci asta il face popular.

Pentru cei mai multi din noi, popularul, inafara de distractiv si cool, mai inseamna si un politician frumos, avand caracteristici foarte masculine, demonstrand personalitate prin comunicabilitate inalta si incredere. Dan Ariely, in cartea sa Predictably Irrational: The Hidden Forces That Shape Our Decisions zice despre un experiment in care oamenilor li se dadeau portrete de oameni si li se ziceau sa aleaga pe cei care ar fi lideri mai buni (printre fotografii erau si candidati politici din trecut). Acele poze care contineau oameni zambareti, cu o barbie puternica si priveau increzator inainte, erau apreciati mai mult decat restul. Si pentru ca sunt atat de atractivi, ii veti considera mai destepti, mai buni, mai placuti si mai competenti, desi nimic nu confirma asta. Hormonii din corp si illuziile cognitive o sa va amageasca , creand asa zisul halo efect cand totul pare ideal din cauza a catorva calitati bune, cele rele ignorandu-se.

Si nu doar atractivitatea unui candidat atrage voturi, ci si charisma sa. Cum zice Jonathan Powell in The New Machiavelli : How to Wield Power in the Modern World, un politician trebuie sa puna accent pe autopresentare si comunicare, pentru a inspira bunatate si putere. Kissing babies si vizite la pensionari (actiuni si reforme populare) e o tactica folosita de toti politicienii. Un politician intotdeauna trebuie sa vorbeasca, chiar de nu are nimic a spune (citat direct din carte!). Oricum, dupa vorbele lui Powell, alegatorii nu asculata, nu tin minte sau diferentiaza cuvintele, promisiuniuni sau argumente, ei fiind condusi de imaginea politicianului. Hello, Huxley!

Powell,desi spune ca un candidat trebuie, totusi, sa fie competent in ceea ce face, indica ca ei ar trebui sa fie apti de a lua decizii rapide in situatii complexe pentru a nu pierde increderea si opinia publicului. Dar nu va faceti griji, in caz de are noroc, acel politician va fi descris ca “hotarat, curajos si autoritar” daca solutia sa a trecut bine; sau “plastic, flexibil, plin de solutii, adaptant” daca a fost mai putin norocos. Suntem buni la gasit scuze si explicatii , vedeti cartea lui Daniel Kahneman “Thinking, Fast and Slow”, recomand puternic.
Susan Cain e de accord. In cartea sa “Quiet: The Power of Introverts in a World That Can’t Stop Talking” mentioneaza consecintele oratoricii agresive , atat de populara de cateva decenii. Mentioneaza un exercitiu in grup al studentilor Harvard (incurajati sa fie asertivi) in care li se da o situatie de supravetuire in natura dupa un accident aviatic. Avand un set de instrumente , li se propune de a sorta cele mai importante, dupa opinia lor, obiecte pentru supravetuire. Desi in grup exista o persoana cu experienta in domeniu, vorbind mai incet si mai putin agresiv decat ceilalti, a fost ignorat. Volumul vocilor celorlalte persoane a avut importanta mai mare decat calitatea informatiei singurului expert. Probabil sunteti cunoscuti cu asa situatie, fiind ignorati pentru ideiile mai rele al altcuiva mai popular.

Deci, prin accentul pe impresionabilitate, placut, popular, fumos, galagios si distractiv, ajungem sa facem alegeri gresite. Uneori, asta poate aduce la consecinte majore asupra tarii, daca candidatul a fost unul mai bun in caracteristicile de mai sus, nu si prin competente. Nu e de mirare ca narcisistii si psihopatii lipsitit de empatie, dar plini de incredere devin rapid lideri si ocupa pozitii inalte in societate, economie si politica. Vezi The Psychopath Test: A Journey Through the Madness Industry de Jon Ronson, apoi cat de inspirant e Hitler in discursurile sale.

Cu atata dependenta de aparente, suntem susceptibili la coruptia politicienilor. Don’t trust charisma! Dar investigatiile jurnalistice sunt nepopulare, socantul este sursa banilor, cum a spus candva Ciorici intr-o scuza pentru Unimedia, sau pe baza jurnalului Cosmopolitan, care dintr-un ziar cu nuvele si dezvaluiri jurnalistice, a ajuns stiti ce. Critica e nepopulara, caci demonstreaza negativitate si lipsa de optimism, iar noi nu iubim asa ceva, da?

Dar noi nu stim cat de irationali suntem si nici nu vrem sa stim. God help us all!

morala

Ceziceu — Tue, 21 Feb 2012 20:27:26 +0000

Argumentele creationistilor despre moralitate sunt atat de naive: de nu ar fi dzeu, nu am sti ca nu e bine sa omori, violezi, furi, ca ar fi bine sa ajuti, sa fii bland, etc.
.
De ar studia istoria umana, ar observa ca etica umana s-a imbunatatit cu timpul: de la a considera orice strain un pericol ce merita ucis pe loc, sa fie normal sa violezi femeile in razboaie sau la comanda zeilor, sa faci sacrificii umane, sa nu ai nicio grija de copii tai si sa ii ucizi in timpul foametelor, sa crezi oamenii de alta rasa animale fara suflet… Exemple sunt destule… Dar prin ridicarea nivelului de civilizatie si necesitatea colaborarii economice si politice internationale oamenii devin mai toleranti fata de strain si demonstreaza o intelegere inalta. Dar creationistii, prin ochelarii luxosi al timpului actual, se apuca sa judece omenirea ca fiind inapta de evolutie si intelegere morala! Insista ca un parinte autoritar sa invete lumea de singurul adevar adevarat…

lecturi: Criminal History of Mankind , Blank State, Апгрейд обезьяны , Evolution of God, articol (partea 1, 2, 3).

Azi am aflat ca vestitul “Sa nu ucizi” nu e tradus corect. Din pacate romana nu are cuvintele sa arate esenta , asa ca vom aplica engleza. “You shall not kill” e traducerea cunoscuta, pe cand comanda e ”You shall not murder” care reprezinta uciderea inafara limitelor permise pentru omor. Adica e moral acceptabil sa ucizi dusmani in razboiului , infideli sau eretici, dar nu neam de-al tau. Of, interpretarile astea…

Moldova tristă

Ceziceu — Tue, 30 Aug 2011 11:01:59 +0000

Citesc acu cartea unui jurnalist american care a călătorit prin lume pentru a înţelege ce le face pe unele naţiuni să fie fericite şi pe altele nu prea. Se numeşte “The Geography of Bliss” de Eric Weiner şi are un capitol despre Moldova. Ne-a vizitat pentru a înţelege ce ne face printre cele mai nefericite ţări din lume. A fost uimit de neîncrederea şi invidia generală, fetele prea machiate, vinul dezamăgitor, ironia publicităţii de lux versus sărăcia din jur şi altele. N-a rămas impresionat de ţara noastră.

Deşi transmite un mesaj negativ, merită ascultat. Pentru trezire la realitate şi ambiţie. Căci, în plin sentimentalism patriotic plin de apă chioară al acestor zile, nu încurcă să ne amintim că Moldova totuşi are la ce lucra. Şi fiecare, împreună, putem să ne facem ţara un pic mai bună.

Mai jos puteţi asculta (în engleză) capitolul despre Moldova din carte.