- Olga Railean

Category Archives: societate

societate

Educația inclusivă a copiilor cu dizabilități

Am scris cândva despre cât e greu să ai dizabilități, eși ignorat, nu ai metode normale de deplasare, ești discriminat pe motiv de invaliditate, nu ai susținere… Am fost invitată azi la o întâlnire cu blogheri și reprezentanții Ministerului Educației și Unicef la tema integrării copiilor cu dizabilități în educație. S-au discutat probleme legate de integrarea (multe din ele sunt expuse în linkul de mai sus), s-au împărtășit idei și experiențe personale. Se planifică în curând a fi lansate un set de materiale video care ar ajuta la informarea publicului, se dorește schimbare legislativă, voluntariat, informare psihologică. Mă bucur de inițiativă și nădajduiesc că vor fi rezultate.

Eu votez pentru această idee, căci asta ar perpetua schimbare pozitivă pentru toți cetățenii, independent de capacități, căci o națiune care dă dovadă de respect și grijă față de minorități, are respect și pentru majoritate. Ar fi un semn că noi, ca indivizi și societate, am trecut peste limita imediat personală și  vedem, înțelegem lucrurile în ansamblu.  Și că dorim mai multe, dar și suntem responsabili. Acceptarea și normalizarea persoanelor cu dizabilități demonstrează maturitate civică și culturală a unei națiuni. Asta tocmai nouă ne lipsește la moment…

Apropo, recent am aflat că troleibusele albastre sunt dotate cu pantă de urcare pentru dizabilități. Mă intreb oare de câte ori s-a folosit și de mai țin minte șoferii de ea, căci după felul cum opresc la stații, pantele alea s-ar strica de bordură. De rutieră nici nu mai pomenim:

religie societate

Curiozitate religioasă

Treceam azi cu troleibusul 4 pe lângă Spitalul de Urgența. În timp ce eu curioasă priveam crucea și monumentele de lemn de pe lânga el la uzură meteorologică, un tânăr de lângă mine își face cruce. Nimic deosebit pe lânga faptul că bărbații mai rar fac așa gesturi. Ok, mergem toți impreună în direcția Universități Testemițanu pe lângă o biserică părăsită decorată cu cruci enorme din piatră pe pereți frontali.  Curios, băiatul a ignorat-o. Ce ironic,tocmai am observat selecție naturală religioasă!

Apropo, am observat deseori că unii oameni iși fac cruce la obiecte religioase vestite, dar nu și la cele micuțe. Ignoranță? Instinct gregar de a corespunde modei religioase? Ipocrizie chiar?

dead

img

societate

Ignorarea oamenilor cu dizabilitati

La lectiile de soferie, cea mai mare frica o trageam cand trebuiam sa intru in traficul de la cercuri. Nu aveam inca instinctul mainii sa schimb rapid viteza si sa inteleg cand sa intru in miscare. Acum prefer bicicleta, dar oricum evit cercurile, caci au ramas la fel de stresante – trebuie sa merg la maxima viteza si sub unghi ceea ce e periculor. Dar totusi nu se compara cu frica pe care am tras-o azi pentru un alt om.

Iesisem azi seara de la fitness (ironic) si am vazut de la distanta  un barbat pe scaun cu roti care se deplasa incet-incet la marginea cercului de la Flacara, trecand de 2 intersectii. Traficul era destul de intens si el a trecut printre toate acele masini , miscand manual rotile. Era deja intuneric si scaunul sau lui nu avea reflectoare. Chiar si iluminat de automobile abia se observa (avem un oras parsiv iluminat), dar totusi soferii au incetinit si i-au dat prioritate, desi au trebuit sa astepte ceva timp. Dupa ce a trecut de traficul intens de masini, s-a oprit langa trotuar si a tras un fum. Apoi, cred ca a continuat sa mearga mai departe…

read more »

recomandări reflecţii societate tâmpenii

morala

Argumentele creationistilor despre moralitate sunt atat de naive: de nu ar fi dzeu, nu am sti ca nu e bine sa omori, violezi, furi, ca ar fi bine sa ajuti, sa fii bland, etc.
.
De ar studia istoria umana, ar observa ca etica umana s-a imbunatatit cu timpul: de la a considera orice strain un pericol ce merita ucis pe loc, sa fie normal sa violezi femeile in razboaie sau la comanda zeilor, sa faci sacrificii umane, sa nu ai nicio grija de copii tai si sa ii ucizi in timpul foametelor, sa crezi oamenii de alta rasa animale fara suflet… Exemple sunt destule… Dar prin ridicarea nivelului de civilizatie si necesitatea colaborarii economice si politice internationale oamenii devin mai toleranti fata de strain si demonstreaza o intelegere  inalta. Dar creationistii, prin ochelarii luxosi al timpului actual, se apuca sa judece omenirea ca fiind inapta de evolutie si intelegere morala! Insista ca un parinte autoritar sa invete lumea de singurul adevar adevarat…

read more »

chestii interesante recomandări societate video

Moldova tristă

Citesc acu cartea unui jurnalist american care a călătorit prin lume pentru a înţelege ce le face pe unele naţiuni să fie fericite şi pe altele nu prea. Se numeşte “The Geography of Bliss” de Eric Weiner şi are un capitol despre Moldova. Ne-a vizitat pentru a înţelege ce ne face printre cele mai nefericite ţări din lume.  A fost uimit de neîncrederea şi invidia generală, fetele prea machiate, vinul dezamăgitor, ironia publicităţii de lux versus sărăcia din jur şi altele. N-a rămas impresionat de ţara noastră.

Deşi transmite un mesaj negativ, merită ascultat. Pentru trezire la realitate şi ambiţie. Căci, în plin sentimentalism patriotic plin de apă chioară al acestor zile, nu încurcă să ne amintim că Moldova totuşi are la ce lucra. Şi  fiecare, împreună, putem să ne facem ţara un pic mai bună.

Mai jos puteţi asculta (în engleză) capitolul despre Moldova din carte.

psihologie recomandări reflecţii societate

Colac de salvare pentru prietenie

Iubirea distruge nu doar inimi, dar şi prietenii. Brusc prietenul tău nu mai poate ieşi la un ceai, căci are planuri cu iubitul/iubita. Poate tu te-ai pricopsit cu o căsnicie care trebuie plănuită. (Copii? Ăsta vă va fi practic singura temă de discuţie pe muuuult timp).  Pe lângă interesele comune, prietenia se ţinea pe timpul vostru liber. Ceea ce nu mai e acu… E şi înţelegător.  Cât de mult nu ai considera să petreci timp calitativ cu prietenii, persoana iubită îţi e prioritate acum.  Poate nu are nimic de a facea cu iubirea , ci cu cariera. E super ocupat la lucru.  Sau e in depresie şi evită comunicarea. Esenţa nu contează. Problema constă în faptul că nu mai petreceţi-comunicaţi pe cât o făceaţi cândva.  Dar am o soluţie pe care am încercat-o cândva:

read more »

de-ale mele psihologie reflecţii societate

Tinereţe fără bătrâneţe

batranete
Se pune o mare valoare morală în bătrâneţe: experienţă, istorie vie şi susţinători ale generaţiilor noi.

Aveam acasă o carte despre demografie editată prin 86 (citită de mine pe la vreo 17) care estima cât de mult  se va dezvolta omenirea în a prelungi viaţa omului. Desigur, erau destul de realişti, dar prezentau acest ideal al omului: nemurirea. Mai trist e că cercetările actuale ale neurologilor zic că un om nemuritor ar fi unul nebun , frustrat că a uitat cine este şi de unde vine, creierul nefiind apt să memoreze totul…

Totuşi presa nu rămâne în urmă să prezinte optimist pe următorul cel mai bătrân om al timpului. Ba are 121, ba 115, ba 101… căci mor ei.

Îmi amintesc lectura istoria unei astfel de longevive franceze care il ţine minte pe Van Gogh, căci l-a întâlnit personal. Toţi în jurul ei, uimiţi de istoria vieţii ei (a cunoscut mulţi oameni vestiţi , acum morţi şi chiar construcţia Eiffel-ului) cu tortă şi atâta festivitate. Iar eu citeam detaliile: e aproape oarbă, abia de mai aude, nu mai are dinţi şi abia se mişcă….

Eu mă tem de bătrâneţe. Mă tem de senilitatea ei, de neputinţa ei.  Mi-e groaznică idea de a mă mişca încet şi să nu mă pot ridica pe scări. Mi-e frică de singurătatea, fiind părăsită de copii şi să îmi văd prietenii murind pe rând, aşteptându-mi rândul.
Să îmi ajungă carnea atât de slabă, ca  creierul să nu mai înţeleagă viitorul şi tehnologia sa şi să fie veşnic frustrat de tinereţea asta care nu mai e cum a fost…

Şi mai mă tem să fiu o bătrână  într-o ţară în care stat te ajută să mori, dar îţi cere bani scumpi pentru asta.

Uneori , când mi-e mai trist, mî gândesc la moarte. Era o tradiţie  la grecii antici, aceştia strigau fericiţilor oameni (nuntaşilor, câştigătorilor, norocoşilor şi altora) : “Mori acum! Mori acum!”  o urare plină de sinceritate, în dorinţa de susţinere, astfel ca plecarea aceluia din viaţa să fie una fericită şi plăcută…

foto de Miyoko Ihara , vedeţi, sunt frumoase.