Bloggeri vs Consiliului de Presă

La ce ştiri “se fac”,  mă apucă gândul uneori că aş putea  şi eu să îmi deschid  un “site informaţional” . Tot de ce am nevoie e de câţiva oameni, un pic de StumbleUpon, Google Reader Recommended , bârfe şi o tastatură cu CRTL+C/V activat. A stimula nu e greu, a uita, a nu te implica sau investiga nici nu cere eforturi. Cine vrea în echipă?

PS. Am fost invitată la întâlnirea  Bloggeri vs Consiliului de Presă [pe 9febr la 16.00 pe  privesc.eu ], dar nu pot veni. Dar cred că mi-am făcut clară opinia despre “promovarea jurnalismului de calitate, respectării principiilor deontologice jurnalistice de către publicaţii” and so on.

Orice asemănare e pur neintenţionată şi întâmplătoare . Musca pe căciulă se ignoră!

pic

Ginger

Acest articol e dedicat prietenei mele Ginger. Imi pare rau ca am uitat de tine. A trecut ~15ani de când nu ne-am vorbit. Nici nu ştiu cum arăţi, ţin minte doar că erai roşcată. Erai atât de faină, discutam pe teme diferite , deseori chiar ne sfădeam, dar nu puteam să nu ne împăcăm. Erai micuţă de înălţime, dar veselă şi îţi plăcea galbenul. Nu am păstrat nicio scrisoare de la tine, niciun desen, le-am aruncat crezându-le neimportante. Îmi făcusem prieteni, am crescut mare şi te-am ignorat. Nici nu am observat cum ai dispărut. Între timp ai murit. Îmi pare rău.. Dar a fost vesel cât am fost împreună

Acest articol e dedicat prietenei mele imaginare Ginger. Azi mi-am amintit de ea. Am urât că a trebuit să ne mutăm în casă nouă, căci nu cunoşteam pe nimeni aici. Dar astfel apăruse ea. Îi vorbeam exclusiv in scris. O desenam pe ea şi ne scriam replicile pe hârtie. Apoi am cunoscut copii din blocul nou şi am uitat-o… Acum şi eu sunt roşcată acum. Faină coincidenţă! 

Acest articol e dedicat afecţiunii umane. Dragi părinţi, fiţi gingaşi cu copii voştri. Nu îi lăsaţi singuri. Nu toate durerile şi singurătăţile  se văd. Valabil şi pentru adulţi. Fiţi empatici. De altfel, ca consecinţă, lumea nu s-ar împotrivi eutanasiei maidanezilor, căci aceste animale sunt uneori singurele care sunt alături când ne este rău…

pic

Dacă aş fi un pasager ideal de rutieră

Ca să simt bine în orice rutieră sau maxi-taxi, sunt gata de multe , de exemplu:

* aş fi anorexică – astfel aş economisi spaţiu şi rutiera ar deveni mai încăpătoare, ar putea transporta mai mulţi oameni, deci ar fi nevoie de mai puţine rutiere, deci mai puţin CO2 şi astfel am salva Terra de un dezastru ecologic.

* aş avea picioare scurte – căci asta mi-ar aduce tocmai 2 beneficii: a) aş avea un centru de greutate mai jos, deci voi fi mai puţin sensibilă faţă de accelerări şi frâne; b) aş încape în scaun fără a atinge speteaza scaunului din faţă. Dacă aş avea picioare indestul de scurte, şoferul ar putea fi atât de bun ca să mai adauge un rând de scaune. Ah da, astfel acoperişul mi-ar părea chiar înalt.

Citeste continuarea articolului »

Căci fiecare carte e diferită

Fiecare cu gusturile sale. Cine adoră cărţi de self-help, cine nişte action, care un pic de filosofie, sau poate comics-book. Am citit, ne-a plăcut şi de ce să nu împărtăşim plăcerea noastră cu alţii? Căci cât de diferiţi nu am fi, ne uneşte titlul de cititor . Aşa zice şi National Book Tokens promovând cărţile prin imagini ingenioase cu mottoul “Căci fiecare carte e diferită”.

Pe 25 ianuarie proiectul “Schimb de cărţi” a împlinit 7 luni. Abia acum am observat. O  cifră magică.  Un proiect timid care a adunat oameni diferiţi în pasiunea de a citi. Un proiect care a prins aripi şi zboară matur spre cunoaştere.

Citeste continuarea articolului »

Eve Ensler – Sunt o fiinţă emoţională!

Spuneţi-mi, câte femei fericite cunoaşteţi? Poate câteva. Dar dacă adaug criterii după care am specifica motivele de fericire al femeilor – politice, economice, morale, etc, am vedea că astfel de femei sunt şi mai puţine.  Dar dacă am extinde aria de selecţie al femeilor “fericite” în ţări ca Africa, Asia… am vedea că femeile nici nu îndraznesc să îţi privească în ochi…

Cu toate reformele feministe (ce cuvânt urât şi limitat în sens, folosit din păcate deja ca înjurătură), femeile nu par a fi mai fericite. De ce? Pentru că nişte cuvinte scrise pe foi nu înseamnă mult. Pentru că un salariu egal nu o fac pe femeie mai liberă, pentru că un drept de vot nu o eliberează de viol că oricum ea e vinovată  – “pe unde ai umblat???” , iar libertatea de expresie nu se ia în cont atunci când e bătută măr…

E vorba de atitudine… Pentru mulţi femeia e inferioară. “Ah, ce înţelegi tu, eşti o femeie!” – sunt cuvinte auzite de orice femeie măcar o dată in viaţă. “Taci şi fă ce îţi zic eu să faci” – cine din bărbaţi nu a spus astea vreodată? Voi, femei, câte ori v-aţi simţit ignorate într-o discuţie, iar uneori bruscate pentru  intervenţie? Exemple simple, dar dureroase.

Citeste continuarea articolului »

Cum să scapi de ciocolato-manie

Iată cum am scăpat  de ciocolato-manie doar in câţiva paşi. Verificat! Deci:

1. Să vrei muuult-muult (ENOOOORM) ciocolată

2. Să nu poţi sau să îţi fie lene să mergi să îţi cumperi

3. Să convingi pe cineva să îţi ia – ciocolată cu lapte şi numaidecât (auzi, NUMAIDECÂT) cu alune întregi. Şi Ritter Sport la alegere

4. Să ţi se promită că vine cu mult dorita ciocolată la 18.00

5. Să întârzie cu 2 ore. (torturăăăăăăă! )

6. Să îţi dea 2 ciocolate de acelaşi fel (Sorry, Ritter Sport nu aveau) , ambele  de  ciocolată NEAGRĂ (omg, NOOOOO, i hate it), dar cu nucuşoare

7. Să le mânânci timp de 2 zile  (in mod standart – 20 min), distribuind in mod egal nucuşoarele pentru a amagi limba

Citeste continuarea articolului »

Stereotipul parental

Previn deodată: articolul e agresiv şi va leza multe mândrii personale. Nu intraţi şi nici să vă supăraţi pe conţinut. Singurei aţi ales să citiţi!

Citeste continuarea articolului »

Cafea şi cărţi

Joi, 21.01.2010. la 18:00 USM , blocul central, cab.553 se serveste un  cocktail de Schimb de Cărţi şi Cafe Philosofique .Everyone is welcome

Event pe  Facebook

Stiri!

Renunţ la goana după  premiul de super-blogher. Nu voi participa la Blogovăţ ca participant.  Dar voi face parte din juriu.

Moldova medievală

Acum îmi amintesc perioada medievală. Acolo foarte bine se accentua diversitatea de biruri şi situaţia morală a populaţiei. Sărăcia şi mizerabilul era o chestia *normală*. Versus bogaţia unora. Şi puterea lor.  Ah da. Şi omnipotenţa religiei. Remember?

Iar acum să ne raportăm la oile timpurile noastre. Să îmi explice cineva scumpirile astea! Servicii comunale – up, produse alimentare – up. Salarii … Care salarii??? Ladna, toţi *je* ştiu că biserica nu o să ne amăgească. Iar pe unde a băgat nasu şi singurei ştiţi… Observaţi ceva? Bun venit trecutule.

3,14! Între timp Pavel Turcu si faces.md e mai important pentru viaţă! Blogheri nna…

ps. Interesant, oare care va fi regimul politic inventat după democraţie şi capitalism? Că nu cred că cineva mai crede în eficacitatea lor…